sintagmatic, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Etimologie: (fr. syntagmatique)
Etimologie: (fr. syntagmatique)
1. adj. referitor la sintagmă.
2. clasă ~ă = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical; raporturi ~ce = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme.
3. reguli ~ce = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați.
4. s. f. studiul sintagmelor.